Concediul din vara aceasta a fost plin de evenimente faine și activități neașteptate. Am fost în Deltă unde am prins știucă (toată lumea se mira cum de prindem), am cosit terenul și „am văzut” un pic de roșii iar apoi, în ultima săptămână l-am ajutat pe tata la un proiect special.
De mulți ani, de când mergeam în satul natal al tatălui meu, îmi arăta în vârful dealului locul unde a fost o cruce de sute de ani. Din ea mai rămăsese doar un ciot. Nu îmi dădeam eu seama unde „bate” tata, dar anul acesta aveam să aflu.
Din primăvară am început să strângem cele trebuincioase realizării unei cruci. Trebuia să fie din stejar ca să țină 3-400 de ani și să fie amplasată pe locul celei vechi.
Acesta a fost primul proiect efectiv realizat cu tata, așa că încântarea mea era mare (și emoțiile la fel). Am primit lemnul, am pregătit scândurile, am dus tabla de inox la îndoit și ne-am apucat de treabă, că timpul este scurt.
Stejarul și uneltele folosite la acest proiect: vinclu, rindea, fierăstrău, daltă, rindea de adâncime, marcator, coarbă și ciocan.
Atmosfera umedă și taninul din stejar au făcut ca uneltele metalice să-și lase amprenta vizuală la suprafață. Pentru a realiza îmbinarea celor două jumătăți cât mai precis am folosit rindeaua pentru a planeiza lemnul. Și da, este o îmbinare mare, față de cele realizate până acum.
Ziua a doua
Vremea s-a îmbunătățit simțitor. Este cald și bine afară.
Ziua a treia
Și pentru că pământul este moale, spre seară am mers la locul ales pentru a săpa fundația. Ziua următoare urma să mergem să o turnăm.
Ziua a patra
Și alte câteva zile de vară
Totul e gata și pus la locul lui. La partea aceasta nu am mai fost prezent, concediul fiind gata. Dar tata a avut ajutor de la alții și lucrul s-a înfăptuit.
Cât timp am lucrat la cruce, parcă Dumnezeu se uita în jos la noi. L-am simțit acolo ghidându-ne și ajutând la realizarea acestui proiect. Nu că ar fi avut nevoie de cruce ci pentru că noi aveam nevoie de ea si de El.
Pentru o clipă, în infinitul timpului, am fost doar Dumnezeu și noi.