Suport cană

Fiind într-o vizită la cineva foarte drag la un ceai, am observat că pentru cana favorită nu are un suport din lemn, ca pentru celelalte. Ieri am zis să-i fac o surpriză la următoarea revedere și am început realizarea unui suport.

Am ales nucul european pentru că îmi place și gândindu-mă că va fi diferit de suporturile de stejar pe care le deține.

Am desenat inițial cu un compas apoi am marcat cu un cuțit marginea cercului. Cu dalta am îndepărtat ușor lemnul încercând să nu ies din cerc (totuși în două locuri am trecut un pic de margine).

Bucata de nuc european cu suportul  trasat pe ea
Bucata de nuc european cu suportul trasat pe ea

Apoi, folosind o rindea specializată (Stanley #71) am început să îndepărtez materialul din mijloc, câte un pic la fiecare trecere. Pentru a vedea mai ușor unde îndepărtez, am hașurat suprafața lemnului înainte de a începe.

După prima trecere cu freza manuală (un Stanley #71)
După prima trecere cu freza manuală (un Stanley #71)

Și iată că e gata. Rotunjesc colțurile cu rindeaua pentru a face suportul plăcut la atingere si mai folosesc un pic de șmirghel fin la final.

Suportul înainte de finisat.
Suportul înainte de finisat.

Pentru finisare am decis să folosesc uleiul de finisaj pentru că scoate frumos în evidență fibra lemnului, dă un luciu plăcut și rezistă bine în timp.

Suportul finisat cu trei straturi de ulei de finisaj
Suportul finisat cu trei straturi de ulei de finisaj
Spatele suportului, semnat pentru aducere aminte
Spatele suportului, semnat pentru aducere aminte

Și acum, mă duc să mai beau un ceai bun … doar am un motiv întemeiat.

43 de salcâmi – Aprilie 2017, Șercaia

Acesta este numărul de arbori plantați astăzi, de mine și de Matei.
Am plecat de acasă cu un hârleț bun dar cu o sapă nu prea ascuțită. De nevoie, am început ziua cu bătutul sapei cu două pietre (una ciocan, alta nicovală).

Cu multă voie bună, la începutul zilei.
Cu multă voie bună, la începutul zilei.
La bătut sapa ... sau mai corect, la îndreptarea ei.
La bătut sapa … sau mai corect, la îndreptarea ei.

Cu uneltele pregătite, ne-am luat în primire un rând și ne-am apucat de plantat.

Voinicul meu pregătind vatra unui salcâm. O face chiar bine.
Voinicul meu pregătind vatra unui salcâm. O face chiar bine.

Ne-am propus să încercăm să ne depășim numărul arborilor plantați cu ultima ocazie (35, la Părău). Știam că terenul va fi un pic mai accesibil, așa că de ce să nu încercăm să plantăm 40 de arbori. Cu vreme bună și ajutor de Sus, se pare că am reușit și am și depășit un pic.

O altă surpriză a fost întâlnirea cu un fost coleg de liceu – să trăiești Cip.

După vreo șase ore de plantat, mâncat și lenevit la soare, ne-am îndreptat spre Făgăraș, pentru o vizită scurtă, dar cu bucurie, la părinții mei. Și uite așa ne-o apucat seara când am luat-o înapoi spre Brașov.

Apus de soare ... surprins de Matei.
Apus de soare … surprins de Matei.

Concluzia: a fost o zi frumoasă, cu muncă și distracție, cu pescuit pești la pârâu cu o râmă naravașă, care nu a vrut să stea în vârful bățului, cu gogoși de post și revedere cu bunicii. Ce mai, o zi plină ca-n povești. Cel puțin așa să ne fie și data viitoare.