43 de salcâmi – Aprilie 2017, Șercaia

Acesta este numărul de arbori plantați astăzi, de mine și de Matei.
Am plecat de acasă cu un hârleț bun dar cu o sapă nu prea ascuțită. De nevoie, am început ziua cu bătutul sapei cu două pietre (una ciocan, alta nicovală).

Cu multă voie bună, la începutul zilei.
Cu multă voie bună, la începutul zilei.
La bătut sapa ... sau mai corect, la îndreptarea ei.
La bătut sapa … sau mai corect, la îndreptarea ei.

Cu uneltele pregătite, ne-am luat în primire un rând și ne-am apucat de plantat.

Voinicul meu pregătind vatra unui salcâm. O face chiar bine.
Voinicul meu pregătind vatra unui salcâm. O face chiar bine.

Ne-am propus să încercăm să ne depășim numărul arborilor plantați cu ultima ocazie (35, la Părău). Știam că terenul va fi un pic mai accesibil, așa că de ce să nu încercăm să plantăm 40 de arbori. Cu vreme bună și ajutor de Sus, se pare că am reușit și am și depășit un pic.

O altă surpriză a fost întâlnirea cu un fost coleg de liceu – să trăiești Cip.

După vreo șase ore de plantat, mâncat și lenevit la soare, ne-am îndreptat spre Făgăraș, pentru o vizită scurtă, dar cu bucurie, la părinții mei. Și uite așa ne-o apucat seara când am luat-o înapoi spre Brașov.

Apus de soare ... surprins de Matei.
Apus de soare … surprins de Matei.

Concluzia: a fost o zi frumoasă, cu muncă și distracție, cu pescuit pești la pârâu cu o râmă naravașă, care nu a vrut să stea în vârful bățului, cu gogoși de post și revedere cu bunicii. Ce mai, o zi plină ca-n povești. Cel puțin așa să ne fie și data viitoare.