Despre pasiunea pentru roșii nu am scris până acum. Este o pasiune pe care am învățat-o de la tata.
De când mă știu el a crescut roșii și încă continuă să o facă. Răsadurile pe care le plantez în fiecare primăvară sunt de la el. Sămânța este de asemenea de când eram copil, deci nealterată încă de hibrizii fără gust ai zilelor noastre.
De trei ani cultiv aceste roșii pe parcela mea de teren.
Totul începe primăvara în 10 martie, când tata pune în lădițe semnițele luate anul anterior. În curând curioasele roșii scot nasul și se bucură de lumina soarelui și căldura ce le înconjoară.
Și cresc incontinuu până vine vremea de repicat. Se iau cu grijă din lădița mică și primesc un loc mai mare și mai aerisit într-o ladă mult mai mare. Numai bună vremea de a mai crește un pic și a se mai înzdrăveni pentru marea călătorie ce va urma.
Iată că ziua cea mare nu se lasă așteptată și fragedele plante sunt mutate afară din mediul controlat din casă (în jur de 10 aprilie). Solarul care arată ca un hangar de aviație este pregătit și va fi casa lor pentru îbcă o lună. În fiecare dimineață din zilele călduțe tata le descoperă pentru a se obișnui cu „aerul” și seara le închide pentru a le fi cald căci nopțile nu sunt încă destul de calde.
Atunci când nopțile devin mai călduțe, spre mijlocul lui mai (10-12 mai), roșiile sunt gata de plantat în pământ. Este o zi care aduce emoție pentru că aceste mlădițe tinere își încep viața și este minunat să poți ajuta la așa ceva. După plantare, toate plantele sunt binecuvântate pentru rod bun.
Pe lângă roșii am mai pus și câteva fire de ardei iute, bulgaresc și jalapeno, castraveți și roșii cherry.
