De ceva timp îmi propuneam să realizez câteva cârpătoare (tocătoare, fund de lemn, depinde de zona din care ești). Sunt excelente cadouri și nu atât de greu de realizat (am zis eu).
Cum de obicei în jurul sărbătorilor am concediu (și frig în atelier), am zis că ar trebui să mă apuc de lucru. Am făcut rost de niște resturi de lemn (nuc și paltin). Lemnul a fost folosit pentru realizarea unei scări de interior, iar ceea ce a rămas (partea brută) mi-a fost oferit mie.
Am ajuns la atelier și am tăiat lemnul la dimensiuni care să-mi permită o manipulare mai ușoară. Apoi cu rindeaua de sculptură și cu cea de finisaj, am reușit să fac două fețe ale fiecărei plăci la 90°. Cu banzigul am debitat pe lungime plăcile, astfel încât din fiecare să-mi iasă două cârpătoare.
Mai aveam și un buștean de frasin, uscat, pe care am reușit să-l tai în două. Cu el m-am oprit aici deocamdată, nehotărându-mă dacă să-l fac tot cârpătoare sau veioze minimaliste. Încă mă mai gândesc.
Apoi, cu rindeaua de finisaj, am rindeluit celelalte fețe ale lemnului. Cu un fierăstrău de traforaj, dar mai mare (coping saw în engleză), am tăiat colțurile si cu o pilă le-am netezit.
O mai rămas doar să mă semnez și să aplic un strat de ulei pur de tung, pentru o mai bună rezistență la apă.
