Cristi, pritenul meu pasionat tare de muzică și-a luat un pickup și câteva viniluri. Apoi alte câteva, până când s-au adunat cam multicele. Într-o zi îmi spune că îi trebuie o cutie în care să le țină … și că eu trebuie să i-o fac.
Am mers împreună să alegem placa de lemn din care voi realiza cutia. După ce am mutat vreo 30-40 de plăci, am găsit-o pe cea care va deveni cutia noastră.
Fiind vară (da, am început proiectul în iunie 2016) am putut să lucrez afară.
Am început cu trasarea în creion a pieselor componente. Am folosit două viniluri pentru a fi sigur că distanțele sunt cele corecte.
Apoi, cu timp și vreme caldă, am tăiat piesele componente și le-am rindeluit.
La tăierea cozilor de rândunică am avut ceva emoții. Nu am mai tăiat niciodata atâtea și știam că voi face ceva zgomot (noroc de vecini toleranți). Menghina de lipit cărți, pe care am achiziționat-o de la târgul de vechituri, a fost perfectă pentru a-mi ține piesele.
Din lungimea rămasă am realizat rama față a cutiei. În cele doua spații ar trebui să fie niște gratii de fier forjat, dar încă nu am reușit să le primesc. Cu toate piesele gata, am realizat o asamblare „la rece”.
Totul de potrivește (după câteva ajustări) așa că încep lipirea. După, mai finisez un pic cu șmirghel. Cutia e gata pentru a fi finisată.
Sistemul ales pentru prinderea pe perete este unul simplu și flexibil („french cleat” – dacă găsesc echivalentul în română îl trec aici). L-am mai folosit și la dulapul meu de scule și îmi place tare mult.
Pentru finisaj am folosit baiț de culoarea nucului și lac pe bază de apă cu luciu satinat (nici mat, nici lucios). Pentru trei zile, sufrageria mea s-a bucurat de o dezordine controlată.
Cutia cu Viniluri este gata de a fi ridicată de proprietar. Sper să-i placă și să-l servească mulți ani de acum încolo. Are chiar și un mesaj pe spate (îs curios dacă îl va vedea :).
